tu nu mi-ai trecut

on

Ascunsesem o bucată de suflet să n-o găsești. Am știut mereu c-o să pleci. Am vrut să am ceva al meu ca să nu cad de tot la pământ. Am știut c-am să plâng. Și când într-un final mi-ai mărturisit, fără să mă privești în ochi, că acel moment a sosit… am zâmbit spre cer. Nu puteam să-ți zic… că eu nu vreau, că pentru mine nu s-a sfârșit. Dar deja plecasei. Am știut de când ai venit. 

“Nu știu dacă cel mai mult dar cel mai sincer, da. Sigur da. Pe el l-am iubit sincer.” 

– Și el? întreba confuză o altă voce, o altă eu. 

“Nu știu. Poate pur și simplu nici măcar nu a fost al meu. Poate e doar în capul meu.”

Am scormonit printre măruntaie după bucata aia de suflet. Era prăfuită, flămândă, dornică să fie iubită. Am lipit-o cu grijă lângă ce-a mai rămas din cealaltă bucată de inimă a mea. 

“Se obișnuiește ea.”

Și s-a obișnuit până te-a văzut. Cumva, din marea aia de oameni tot de tine i-a plăcut. Nu am știut. Nu am prevăzut. Am înghițit în sec. Te apropiai din ce în ce mai mult. Mă aruncasem atât de gingaș în trecut. 

Tu nu mi-ai trecut. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s