sentimente încâlcite

Îl rugam insistent în gând să mă ducă înapoi. Să pot repara greșeli, să nu spun anumite lucruri. Să nu le zic pentru că nu le simt. Să nu mai rănesc oamenii pe care îi iubesc. 

“Sunt eu, cerul, Soarele și un câmp. Se întinde întocmai gândurilor mele. Atunci am început iar să vorbesc cu tine. Să-ți mai zic de mine. Eu… sunt o optimistă convinsă. Cred că de asta întârzii mereu. În capul meu am mereu timp pentru orice. Nu și pentru mine, recunosc. Eu am defecte; multe. Eu am complexe. Eu am momente când mă privesc în oglindă și simt că aș putea cuceri lumea. Eu am momente când mă privesc în oglindă și mă urăsc. Și urăsc să recunosc că momentele din urmă sunt mai dese. Eu… sunt un amestesc de zâmbete. Lipite sincer de o față mereu curioasă cu ochi căprui care ar vrea să surprindă tot. Eu sunt încăpățânată. Sunt nebună și iubesc ocazional tot ce alții nu se obosesc să iubească; singurătatea sub un apus superb, o piesă care îmi cântă viața, ploaia care îmi strică părul, cuvintele greu de zis. Eu sunt mai mult eu când scriu. Eu pot să și vorbesc mult. Probabil și prost. Pot să fac oamenii să se îndragostească doar de felul meu de a desena povești pe foi. Eu iubesc cărțile. Eu îmi iubesc visele. Eu am frici. Multe. Și-mi mănâncă rând pe rând din inimă pentru că mi-e frică să le înfrunt. Eu iubesc cafeaua fără zahăr. Eu iubesc oamenii cărora nu le e frică să simtă. Sunt o eu cum vreau eu. O eu care își trăiește viața și pentru tine. 

Ești mândru? E bine? Tot ce fac… e bine?” 

– poți să mă duci înapoi? Să îmi amintesc tot ce nu am știut atunci să trăiesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s