Iar tu știi 

Mă simțeam goală într-o lume plină. Goală de vicii, de vise, de frumusețe, de toate.

Mă vedeam tremurând prin ochii lumii.

Fugeau ochii nebunii… fugeau nebunii.

Simțeam cum timpul trecuse prea repede și eu nu apucasem să îi zic că mi-e dor. Mă simțeam goală de mine. Plângeam. cu suspine, cu o fărâmă de regret. plângeam neștiind că pot… 

… să trăiesc cu tine în inimă. Să trăiesc pentru tine. 

Nu mai știam dacă plâng vreo amintire sau mă plâng pe mine. Aș fi vrut doar să poți trăi. Să-mi zâmbești, să mă cerți, să mă iubești, să mă ierți. Să fii tu.

Așa cum nu mi te pot imagina eu. 

Căci e vag totul și e ceață în trecut mereu. E ceață în propria-mi goliciune de conturare a imaginilor cu tine. E ceață printre țipete, pahare, sticle, mov, fotografii, cafea, țigări, pereți, cuvinte rostite. 

Mă simțeam goală de orice m-ar fi putut împlini. O marionetă într-un scenariu prost cu cel mai… prost rol dar cu suflet de copil. 

Iubeai să mă vezi totuși zâmbind. 

Nu-i așa? Da… 

tot vocea mea răspundea. 

Mă simțeam goală de câteva amintiri. Mă simțeam des așa. Iar tu știi. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s