într-o cameră goală

Apăruse timid Soarele
se băgă firav între noi
eram într-o cameră goală
cu noi la fel de goi.

Clădirile luminau obositor
și ofereau un banal decor.
Dar era decorul nostru
Atunci, acolo, departe de nori
mă iubisei pătimaș
îmi fusesei erou
și uitasem de ploi.
Uitasem de ploile dintre noi.


 
– Să-mi fii te rog păcat când mi-o fi cel mai bine. Să mă arunci în uitare, să mă arunci departe de tine. Să-mi desenezi pe cer frumosul, să-mi cânți picăturile de ploaie. Să-mi aprinzi lumânări lângă cadă, să-mi scrii o scrisoare. Să-mi povestești de ea, să-mi povestești de tine. Să mă distrugi cu sărutări, să mă minți în neștire. Să-mi fii regret, să-mi fii și iubire. Să-mi fii jurământ când îmi va fi frică de tine. Să-mi fii greșeală, decizie proastă, să-mi fii fereastră spartă, să-mi fii viață.

14672709_1191843550886565_1574926173_o
Foto: Irene (te pup)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s