amestec uscat

Dacă o să închid ochii, o să-ți strâng mâna ducând-o la piept și o să te rog să uităm de lume și să fugim… ai face-o?

”- Ești un fel de Superman! spuse ea chicotind
– Adică un super erou?
– Da!
– De când îți plac ție super eroii?
– De când tu te-ai transformat în unul.
– Dar..
– Al meu.”

Dar știam… știam în propria-mi dezordine de sentimente că nu e doar al meu. Că nu-mi aparține. Nici măcar în gând. Nu am învățat să…

”O vedeam mai frumoasă ca niciodată. Dormea. Pletele-i curgeau pe piele și pe pernă. Aș fi vrut s-o strâng în brațe, s-o sărut și să îi spun că o vreau. Să fie doar a mea. Dar ea nu știa că-s acolo. Nu va ști niciodată. Mi-e frică să îi spun ce simt și mi-e teamă s-o și pierd în același timp. Aș vrea să îi adun toate grijile și să o las să fie fericită. Fericită și atât. Căci o iubesc și mai mult când zâmbește. Și zâmbi în somn.”


Într-o zi, după ce te voi fi uitat complet, după ce nu vei mai ști de mine, îți voi scrie numele în fiecare poveste în care exiști.

Pf, nu, nu scriu despre mine. M-ar face atât dar atât de vulnerabilă în fața ta. Mai fac excepții însă. Uneori mă transform eu în cele mai dubioase personaje și îmi duc gândurile la un alt nivel. Le trec de realitate, le amăgesc cu puțină imaginație, le arunc câteva speranțe și apoi ele se transformă în ciudățenii de cuvinte.

Un amestec de… eu.

” – Nu ai dreptul să-mi ceri să trăiesc fără tine.
Și o lovi. A durat o secundă. A trecut într-o viață. O altă viață.”

large

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s