16:48

”Vreau doar… vreau doar să fiu fericită. Nici nu-mi mai pasă dacă din cauza ta sau nu dar vreau să fiu fericită. Vreau să mă trezesc dimineața fericită. Fericită că trăiesc și atât. Fericită că nu am niciun mesaj, fericită că îmi pasă de mine așa cum…
… așa cum îmi pasă de sufletul tău.
Care îmi bate nervos în vene.
Îmi doresc de mult să scriu asta. Să-mi scriu asta. E o scrisoare pentru mine. Pentru tot ce nu mai însemn eu uneori. O scrisoare pentru mine mai matură, pentru mine peste 1 an, 6 luni, 4 zile si 8 ore. E puțin? Nu e, chiar nu e.
Uite ce se întâmplă. Eu îmi pun sufletul în vorbe, în cuvinte, în îmbrățisări, în orice. Și încă mai am suflet.
Tu însă
De fapt eu
Tu
Înțelegi tu, în fine
Așa ai fost concepută. Nu știu cum să scriu asta. Știu însă că indiferent de ce ți se va mai întâmpla, îți vei păstra inocența cu care iubești. Și cred că îți vei aminti exact și că vei retrăi fiecare cuvânt. Căci ascund atât de multe lucruri pe care nu le pot spune în fraze greu de înțeles..
Da, recunosc.
Mi-e frică.
Mi-e frică să o iau de la capăt. Iar. Vreau ceva permanent.
Nu mă refer la iubire; mă refer la
uhm
la tot.

Arde în mine o dorință de libertate pe care nu o pot exprima sub nicio formă. Doar arde. Și-mi strânge tăria de caracter și mă face vulnerabilă în fața vieții.

Și era septembrie. Încă era cald, prea cald. Mi-am promis lucruri de care nu m-am ținut, am realizat cât de greu e să fii puternică când tot ce se petrece în jurul tău e și împotriva ta. M-am simțit singură. Nu la modul că nu erau oameni, eram eu singură cu mine. Seară de seară, îmi arunc capul pe pernă și visez.
Visez povești, îmi imaginez lucruri. Și apoi le scriu.
Și oamenii se regăsesc uneori în ce scriu.

Știi… asta mi se pare fascinant. Vei înțelege.

Vreau doar ca tu, când vei citi asta să îți amintești de o zi de septembrie când te-ai hotărât să-ți redefinești fericirea.
Să te redefinești.

Promite-mi că o să te uiți la amărâtele astea de vorbe și o să zâmbești. O să zâmbești pentru că ești fericită.
Ești fericită, nu-i așa?

Dacă nu ești… privește-te în oglindă și vei vedea singurul motiv pentru care merită să te sacrifici.
Tu.
fii fericită, te rog.”

un carnețel, o altă promisiune, o piesă, 16:48

tumblr_o6inrc4dqp1tod76fo1_1280

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s