alergai prin vene

Îmi alergi prin vene
Şi nu pari a te opri
Mi s-ar opri pulsul
Şi aş…

Zâmbi.
gândindu-mă la tine.
Pardon.
Gândindu-mă la noi.
Dar nu există
am uitat…
nu suntem 2.

– Mi te-ai strecurat în inimă. Nu ştiu când, nu ştiu cum. Dar ai făcut-o. Şi deşi îmi ard cuvintele pe care nu ţi le pot spune în mine… iubesc să ştiu că eşti al meu în gând.
Nu mă iubesc prea mult pe mine însă. Nu cred.
Mă mint singură şi aştept ploile pentru a scrie despre tine.
Nu mă întreba de ce. Nu mă întreba de ce.

Ştii, eu îţi iubesc necunoscutul. Nici asta nu îţi pot explica însă. De fapt da, ai dreptate, nu îţi pot explica nimic din ce simt. Nici măcar nu ştii ce simt.

Şi şi-a stins ţigara privind în gol. Era doar un monolog; şi-l tot repetă. Nu o aude nimeni. Uneori nu sunt sigură dacă se aude măcar eu. O privesc mereu din umbră. Îmi plac poveştile ei de dragoste. Mereu neîmpărtăşite. Mi le povesteşte cu lux de amănunte fără să-mi dea nume. Oricum nu mi-ar păsa. Dar ştie că îi transform durerile din suflet în poveşti.

Iubeşte poveştile.
Cum îl iubeşte în felul ei şi pe El. Un el. Unul dintre ei. al ei.

IMG_1397
Foto: Diana Butnaru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s