eu şi marea

Erai departe

Te-aş fi iubit în Vamă. Te-aş fi strâns în braţe la fiecare răsărit şi ţi-aş fi sărutat marea de pe buze.

Dar erai departe
Încă eşti departe
De mine, de tine, de noi
De marea din ochii mei,
De nori, de ploi.

Acum sunt şi eu departe


Era trecut de ora 8 seara. Stăteam pe nisip şi priveam marea. Era furioasă şi rece.

Adia un vânt necunoscut. Îmi aminteam vag de primul nostru sărut.
Priveam uşor confuză la infinitul ce mi se aşternea sub ochii obosiţi. Mă întrebam câte secrete ştie marea. Câte poveşti de dragoste a văzut, câte certuri, câte confesiuni a auzit.

Căci eu asta simţeam că fac.
Era un moment intim. Eu şi marea.
I-am recunoscut că mă îndrăgostesc repede, că plâng, că iubesc ploaia, că iubesc să dansez, că-mi pierd gândurile în muzică, că scriu. Că scriu despre tot ce mă face fericită sau tot ce mă distruge.

Era frig. Şi uitasem de tine. I-am promis mării că voi uita. Că voi fi eu fără tine. Şi că îmi va fi bine.

O mare
2 ochi
O îmbrăţişare
în ploaie
Doar noi
amândoi
Uitaţi de lume
Dansând
pe nori.

O mare
2 ochi
Mereu ai tăi
şi 2 buze
reci
Şi umerii mei goi
prin vânt
Şi prin ploi
din nou
amândoi.

O mare
doar eu.
14112076_1053394964707871_766372991_n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s