despărțire relativă

M-am certat cu timpul căci nu îmi mai dădea voie să mă gândesc la tine. Nu îmi face bine dar îmi place să mă gândesc la tine.

Îngrozitor de frumoasă și relația mea cu timpul. Ca și mine.

Nu pot să nu iubesc timpul căci e mereu acolo lângă mine. Mi-a șoptit într-o seară însă fugitiv că orice are un sfârșit. I-am râs în față.

M-a privit buimac.

– De asta scriu. Să trăiesc veșnic. Să trăiesc veșnic prin poveștile pe care tu îmi dai voie să le scriu. Poveștile pe care le scriu pentru că îmi îngădui să ascult frânturi de conversații pe stradă. Nu vă feriți de mine. Spuneți-mi ce iubiți și… și vă pot transforma în subiect de roman.

Mi-a zâmbit. Și mi-a spus că-s nebună dar sunt o nebună fericită care își pune până și lacrimile pe foi. Și că în felul meu de a fi există o nebunie frumoasă.

Dar timpul… mi-a spus că nu vrea să mă mai lase să mă gândesc la tine. Iar sunt independentă și încăpățânată dar i-am acordat o despărțire relativă… de tine. Tu oricum nu vei ști.

Doar dacă…
doar dacă m-ai citi.

11899955_859857420728294_9146518751592789121_n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s