dragoste şi fotografii

“Ştiam că într-o zi vei reveni
Îmi doream doar să te mai pot privi.
Să îţi văd ochii şi gura şi părul
Şi să realizez cât de departe e cerul.
Am privit mult timp la fotografii,
Am continuat să te iubesc aşa, să ştii.
Şi dacă vreodată te vei întreba: de ce eu?
Te voi privi şi-n stropii de ploaie o să-ţi desenez un curcubeu.
Şi-n confuzia ce îţi va străbate inima şi gândul
te-aş săruta în gând şi aş fugi cu vântul.

Cum să le iubeşti? Sunt doar fotografii.

Dar sunt sincere şi transmit mai mult decât ochii pot vedea sau simţi. În singurătatea-mi eternă ce îmi măcina tot trupul am trăit cu amintiri şi promisiuni. Ale tale, ale lor. Care au rămas doar promisiuni şi ocazional mă dor. Nu-mi promiteţi imposibilul că nu cred în el; eu cred în aripile alea ce te pot duce în cer.

Şi nu mă minţiţi.
Sau făceţi-o frumos. Căci am un suflet blând şi o să-mi amintesc tot ce e drăguţ şi mi-a întors lumea pe dos.

Iar nenorocitele alea de fotografii… îmi amintesc de fiecare “noi”.

Fiecare bucăţică de dragoste s-a agăţat de un zâmbet şi stă liniştită într-un album. Fiecare bucăţică din mine plânge mocnit când le priveşte acum. De fericire. Plânge de ceva…

Poate să se descarce. Sau să îşi amintească cine e ea. Fără tine. Doar ea.”

IMG_1369

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s