buze si promisiuni

Îmi mai tremură pe buze câteva promisiuni. Sunt vagi, sunt vechi, sunt poate irelevante. Dar sunt. Încă îmi simt sufletul pustiu de oameni care au vrut să evadeze din el. Îmi simt sângele zbătandu-se în vene. Uneori ar vrea şi el să evadeze.

Îl opresc. Mereu îl opresc. Mereu găsesc puterea să-l opresc.

Şi dacă într-o zi promisiunile îmi vor sfâşia buzele şi corpu-mi va fi inunandat de vinovăţie?


Când îmi vei atinge buzele vei simți cum tresar. De dor. De tine.


Cât să mă mai iubesc eu până să mă iubești și tu?

  • Mă întrebam timid privind în oglindă. Cât? O viață? Adică o veșnicie? Viața mea e propria-mi veșnicie? Și iubirea mea pentru mine trebuie să fie veșnică? Dar e complicat. Nu complicat… complicat. E drăguț de complicat. Ca și tine.

Și priveam în continuare oglinda.

Nu îmi dădeam seama dacă vorbesc cu mine sau cu tine cel ce trăiește în mine. Dacă vi se pare că-s nebună….

… ei bine poate chiar sunt. Dar sunt o nebună fericită. Care vorbește cu oglinzile.

Mi-a luat o bucată de tinerețe să mă iubesc așa cum sunt. A fost greu. Am plâns. Dar a trecut.

Și știți ce mai trece? Viața pe lângă voi.


Iar promisiunile încă îmi tremură pe buze.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s