Cum?

În ce să-mi măsor fericirea când e peste tot?
Cum să-ți cuprind privirea cu inimă, cu tot?
Cum să-mi cânt eu dorul şi tot ce mă apasă?
Cu ce să te amăgesc să te întorci acasă?

————

Când plouă afară parcă-s mai inspirată şi aş scrie poveşti o noapte întreagă. Vă jur.
M-aş gândi la câteva persoane ce mergeau cu capul plecat pe stradă sau cu zâmbetele ascunse sub umbrele şi le-aş scrie poveşti.

Oh, dacă ar şti unii ce viață au trăit prin cuvintele mele. Dacă ar şti câți s-au îndrăgostit de zâmbetele lor doar pentru că le-am descris.

Eu cred că oamenii care zâmbesc sunt mai frumoşi şi mai uşor de îndrăgit. Cum ai putea să nu iubeşti un om fericit? Un om care a privit în jur şi a ştiut să aleagă ceva ce îi mişcau obrajii şi îi lăsau buzele să contureze un zâmbet? Cum?

Cum să nu iubeşti fericirea?
Cum să crezi că ai putea să o cumperi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s