gânduri târzii dimineaţa

Eu iubesc diminețile pentru simplul fapt că știu că mi s-a dat ocazia să trăiesc și ziua asta. Și chiar și așa, uneori mă trezesc greu și sunt și a naibii de morocănoasă. Și e greșit dar, ca multe alte lucruri din viața asta, am învățat să îmi asum asta.

Mă trezesc așadar gândindu-ma la ce pot face pentru lume și nu pentru mine. Fericirea ta devine o adevărată enigmă cu un întreg labirint atunci când îți dedici timpul făcându-i fericiți pe alții. Nu toți știm să ne bucurăm de lucrurile mărunte sau de oamenii din viața noastră. Nu cred că am nevoie de un motiv să ajut oamenii şi tocmai de aceea fac lucruri pentru ei. Cel mai important: le zambesc.
Absurd? Deloc.

Oamenii sunt minunaţi. Un amestec a naibii de încâlcit de sentimente, confuzii, iluzii, vise, dorinţe.

Oamenii, aşa cum am mai spus, sunt făcuţi să vină sau să plece din viaţa ta. Să nu te superi niciodată pe ei. Fă un exerciţiu scurt de imaginaţie : tu de câte ori ai părăsit?

Mă mai trezesc gândindu-mă la ce aș mai putea iubi. Să nu-ți fie frică să iubești! Așa cum tu ai nevoie de aer, unii au nevoie de afecțiune. Vorbește! Iubeste!(-te)

Iubeşte dimineţile şi razele soarelui ce îţi mângâie faţa
Iubeşte cerul, pământul, aerul, vântul…
Iubeşte zâmbetele din jurul tău.
Iubeşte tot – totul ar putea fi al tău.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s