Cand ai facut ultima data ceva pentru prima data? E un proiect conceput de 2 minti vesele ce tot drumul pana la Piatra Neamt s-au intrebat “Noi chiar mergem la Piatra?”. Un proiect ce va fi dezvoltat imediat ce imi pun ordine in ganduri.
Da, am mers la Piatra Neamt iar postarea aceasta e dedicata motivului pentru care am ajuns acolo. Azi o sa va vorbesc doar despre festival: Tare ca Piatra. Ajuns la cea de-a X-a editie, Tare ca Piatra a fost…ei bine, tare ca piatra!
Intr-un oras frumos, desprins parca dintr-o poveste, inconjurat de munti, cu un aer curat si proaspat, festivalul a prins contur an de an si s-a perfectionat. Fiind pentru prima data cand am ajuns acolo am tot intrebat de editiile anterioare si cumva ideea mea de la inceput prindea la randul ei contur: avea sa fie o “cea mai buna editie” de pana acum.
Downhill, cross country, skate, role, bmx, streetball, breakdance; Oameni veniti din multe orase ale tarii nu doar pentru a castiga ci pentru a se bucura de vibe-ul pozitiv de rasuna chiar si-n boxe. Vedeai zambete si imbratisari ce tradau luni de cand nu se mai vazusera.
In cultura asta urbana se creeaza legaturi nu neaparat greu de inteles ci greu de explicat. Ce promovam noi e fascinant, e wow, dar e greu.
Am vazut organizare, vanatai, julituri si multe, multe zambete.
Facand parte din aceasta lume de ceva timp si mergand destul de des la astfel de evenimente mi-as fi dorit (de dragul pasiunii pentru jurnalism macar) sa pot spune ca nu mi-a placut ceva.
Nu mi-a placut ca a durat doar un weekend. Nu as fi crezut ca voi merge spre gara cu ochii tristi privind inapoi. (nu sunt genul ala de persoana de obicei). Dar a fost un eveniment frumos la care am participat cu drag prin Urzeala si CON TOUR. Somnul nu mi-a fost bun prieten zilele astea dar nu as putea spune ca regret. In fond, cine stie cate lucruri as fi ratat daca dormeam o ora in plus?
Si pe langa concursuri si demonstratii ce iti faceau pielea de gaina (la propriu), concertul de sambata seara, ce s-a desfasurat pe Platoul Cozla mi-a rupt si inima si capul. La modul bun.
Oficial, Tare ca Piatra a intrat in categoria festivalurilor mele de suflet iar oamenii pe care i-am cunoscut merita tot respectul pentru ceea ce au creat.
ps: trebuia sa scriu despre asta pe blogul ong-ului dar mi-a fost teama ca implicatiile mele emotionale ar trada seriozitatea pe care trebuie sa o adopt asa ca v-am bucurat pe voi cu primele impresii. Vor mai fi ^_^
ps2: urmeaza si proiectul mentionat la inceput cu o serie de poze. ca sa va ofticati
FB page:
https://www.facebook.com/urzeala.ro?fref=ts
https://www.facebook.com/Asociatia.C.O.N.TOUR?fref=ts
DSC 