azi, 1 iunie

Azi, 1 iunie, sunt mai matura decat ieri si mai copil decat voi fi maine. Dar sunt in primul rand copil.

Daca as vrea sa-i scriu cuiva acum, i-as scrie timpului. I-as scrie o scrisoare, nu un mail, o scrisoare… in care l-as ruga sa nu ma lase sa-mi fie dor. Sa nu ma lase sa-mi fie dor de tot ce am trait pana acum caci e singurul martor ce m-a insotit pretutindeni, mi-a ascuns pacatele si mi-a impartasit bucuriile unei copilarii ce inca nu s-a terminat.

Asa, si ce daca am aproape 20 de ani? Zambetul tamp atunci cand vad un leagan ma tradeaza. As vrea sa ma mai joc, sa ma catar in copaci fara sa-mi fie frica sa sar jos dupa, sa alerg descult fara sa-mi fie frica ca ma voi murdari, sa rup un trandafir fara sa-mi fie frica ca ma voi intepa, sa iubesc fara sa-mi fie frica ca voi suferi. As vrea sa am aproape 20 de ani dar fara frica.

Mi-am dat seama ca pe masura ce crestem ne este tot mai greu sa ne bucuram de lucrurile simple. Cand vedem ceva frumos ne gandim  si ce rau ar putea face.

Copil fiind, nu as face asta. Copiilor nu le e frica sa fie fericiti. Noua, oamenilor maturi ne este. Noi analizam, criticam, judecam, gasim scuze, imbratisam comoditatea, uram zilele cand nu ne merge bine.

Copilaria e cu siguranta unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care noi oamenii le purtam in suflet. Indiferent de varsta, candva cu totii am fost copii si am stiut sa traim frumos.

Fiti copii! Iubiti! Zambiti! Nu doar azi, ci in fiecare zi!

(Ps: poza nu imi apartine. Multumesc pt. aprobarea de a o folosi😀 )

PCA

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s